RADIOGRAFIA UNUI DEZASTRU. Ce au lăsat în urmă rușii de la Mechel după ce statul a cheltuit sute de milioane de dolari pentru „succesul” privatizării

Siderurgia din România a fost pusă „pe butuci”, după ce statul a investit sute de milioane de dolari pentru a se asigura că oțelăriile privatizate vor deveni competitive pe plan european. Soarta celor cinci combinate metalurgice vândute de grupul rus Mechel cu 50 de euro este însă incertă, acestea fiind, în prezent, în insolvență.

Cu toate că, la privatizare, executivul le-a iertat datorii istorice la buget și le-a acordat sprijin financiar sub formă de ajutoare de stat, combinatele siderurgice cumpărate de Mechel au mers ani la rând în pierdere. Cândva unii dintre cei mai mari angajatori din țară, cele cinci combinate vor asigura locuri de muncă pentru circa 4.000 de angajați, anunță acum noii patroni, compania Invest Nikarom.

Confruntați cu acest dezastru, reprezentanții guvernului susțin că nu au nicio posibilitate de a interveni, singurul lucru de făcut fiind găsirea unor soluții care să preîntâmpine astfel de situații.

Mechel Târgoviște

Combinatul metalurgic de la Târgoviște a fost privatizat în 2002 pentru a fi salvat de la faliment. Statul a contribuit la reorganizarea oțelăriei prin iertarea unor datorii istorice, în timp ce cumpărătorul a investit zeci de milioane de dolari pentru a-i reda competitivitatea pe piață. În martie, Mechel a renunțat la cele cinci oțelării din România, printre care și combinatul de Tâgoviște. Companiile au fost vândute cu 50 de euro.

Actualul Mechel Târgoviște s-a înființat în 1969, sub numele de „Întreprinderea de Oțeluri Aliate”, devenind șase ani mai târziu „Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște”. Oțelăria producea și comercializa în acea perioadă aliate și înalte aliate pentru scule, bare și blocuri, precum și tablă pentru industria electrotehnică.

Începând cu anul 1990, combinatul metalurgic a întâmpinat o serie de dificultăți financiare, pe fondul crizei prin care trecerea siderurgia românească. Cererea de pe piața internă a scăzut, utilajele învechite și lipsa investițiilor generau costuri suplimentare de producție, ceea ce afecta competitivitatea companiei. Mai mult, datoriile istorice pe care le acumula de la an la an în bilanțuri și neadaptarea la cerințele pieței libere au erodat competitivitatea oțelăriei, se arată într-un raport din 2004 al Consiliului Concurenței. Totodată, scumpirea materiei prime (fierul vechi) și majorarea tarifelor la gaze și energiei amenințau productivitatea companiei.

Sursă: Ministerul Finanțelor Publice (MFP)

În 2002, guvernul Năstase a decis să privatizeze combinatul aflat în pragul falimentului. Singurul criteriu de selecție al investitorului a fost o experiență de cel puțin cinci ani în domeniul siderurgiei.

„Consecințele imediate ar fi fost intrarea societății în incapacitate de plată, din cauza datoriilor acumulate. Această măsură ar fi condus, pe de o parte, la disponibilizarea unei mari părți din cei 5.400 de angajați, iar pe de altă parte, la dispariția unui centru metalurgic foarte important pentru industria constructoare de mașini, știut fiind faptul că societatea este singura uzină din România capabilă să producă, prin dotările tehnice pe care le deține, oțeluri înainte aliate, inoxidabile și de scule”, se arată în raportul Consiliului Concurenței.

În august, Holdingul Conares, actualul grup Mechel, a preluat pachetul de acțiuni de 84% deținut de statul român, valoarea tranzacției fiind de circa 35 de milioane de dolari.

Cât a fost dispus Mechel să investească în relansarea activității combinatului

Prin contractul de privatizare, Conares s-a angajat să realizeze investiții în valoare de 13,7 milioane de dolari, să pună la dispoziția combinatului un capital de lucru de 4,5 milioane de dolari, să investească 7,3 milioane de dolari pentru protecția mediului și să asigure din surse proprii plata datoriilor societății către stat (1,5 milioane de dolari) și către Distrigaz (3,3 milioane de dolari). Totodată, cumpărătorul s-a angajat să restituie credite guvernamentale acordate pentru plata energiei și pentru reabilitare.

Costul restructurării, respectiv costurile investițiilor tehnologice, investițiilor pentru protecția mediului și pentru restructurarea financiară, s-a ridicat la 107,6 milioane de dolari, din care contribuția din surse proprii a investitorului a fost de peste 30 de milioane de dolari.

Pentru a facilita privatizarea combinatului guvernul a acordat în 2002 un ajutor de stat pentru plata datoriilor istorice acumulate de cel mai important producător de oțeluri speciale din România. Majoritatea erau către furnizorii de energie și gaze și către bugetul local, însă combinatul a fost scutit și de plata unor contribuții restante la bugetul de stat, precum și a unor fonduri de restructurare nerambursate.

Câți bani s-au dat pentru salvarea combinatului

În total, în perioada 1998-2004, combinatul a beneficiat de ajutoare de stat în valoare de 77,2 milioane de dolari.

La un calcul simplu reiese că suma este mai mare decât cea încasată de stat în urma privatizării plus cea pe care compania Mechel s-a angajat să o investească în combinat.

Combinatul Mechel a intrat în faliment în martie. Noua conducere a anunțat că va concedia în jur de 500 din cei 2.000 de angajați pe care îi are combinatul în prezent. Persoanele disponibilizate urmează să beneficieze de un aviz de 20 de zile lucrătoare și de plăți compensatorii în cuantum de trei salarii brute.

Angajații combinatului de la Târgoviște sunt în șomaj tehnic de la sfârșitul anului trecut. Compania a anunțat recent că a reluat activitatea la câteva secții.

Mechel Câmpia Turzii

Combinatul de la Câmpia Turzii a fost preluat de grupul rus Mechel la un an după oțelăria de la Târgoviște. Împovărată de datorii, salvată de mai multe ori de stat de la faliment prin ștergerea unor datorii, compania avea o situație financiară dificilă, într-un context economic puțin favorabil industriei metalurgice din România, lipsită de competitivitate și de viziune.

Combinatul de la Câmpia Turzii a fost preluat de Mechel în 2003, prin achiziționarea unui pachet de acțiuni de 73,4%. Grupul rus a cumpărat compania „Industria Sârmei Câmpia Turzii” cu suma de 27,2 milioane de euro, valoarea acțiunilor fiind estimată la circa 2,5 milioane de euro.

La acea dată, compania se confrunta cu grave probleme de natură financiară. Criza siderurgiei din România, tehnologia învechită, neadaptarea la cerințele pieței și lipsa de competitivitate a produselor fabricate în oțelăriile din țară au dus bilanțurile companiei pe minus.

Ce sume au fost alocate pentru restructurarea oțelăriei

În perioada 1998-2008, statul i-a iertat combinatului datorii în valoare de 74,8 milioane de dolari. Practic, autoritățile au anulat „din pix” datoriile pe care compania le avea la bugetul general consolidat, al pensiilor, al asigurărilor de sănătate și al celor de șomaj.

Costul total al restructurării combinatului a fost evaluat la circa 97,8 milioane de dolari. Mechel s-a angajat în 2003 să investească 20,8 milioane de dolari pentru retehnologizare, să asigure un capital de lucru de 4,19 milioane de dolari, să realizeze investiții pentru protecția mediului în valaore de 4,8 milioane de dolari, dar și să asigure plata unor datorii în valaore de circa 1,1 milioane de euro.

„Faptul că un investitor privat contribuie la restructurare cu o sumă considerabilă din surse proprii demonstrează clar încrederea în restabilirea viabilității companiei”, se notează într-un alt raport al Consiliului Concurenței.

Combinatul de la Câmpia Turzii a fost inaugurat în urmă cu peste 90 de ani

Combinatul de la Câmpia Turzii a fost înființat în 1920, fiind prima oțelărie din Transilvania care fabrica sârmă și cuie. În perioada interbelică, societatea s-a dezvoltat pe fondul industrializării și integrării de noi tehnologii. Gama de produse au fost extinse, iar la Câmpia Turzii au început să se fabrice oțel beton, sârme subțiri, sârme zincate și electorzi.

Compania a fost naționalizată în perioada comunistă. În 1989, combinatul era cel mai mare producător de sârmă din țară. În 1991 a fost reorganizat ca societate pe acțiuni, sub numele de Industria Sârmei Câmpia Turzii. În acea perioadă, compania asigura peste 10.000 de locuri de muncă.

Evoluția financiară a combinatului de la Câmpia Turzii în perioada 1999-2011

Sursă: Ministerul Finanțelor Publice (MFP)

Combinatul a trecut pe profit în 2008, când a înregistrat un rezultat pozitiv de 48,6 milioane de lei, echivalentul a 13,5 milioane de euro, la un curs mediu de 3,6 lei/euro.

Criza economică a readus însă compania pe pierderi. În vara anului trecut, Mechel Câmpia Turzii a anunțat un val de concedieri. Până în luna februarie a acestui an, în jur de 1.700 de persoane și-au pierdut locurile de muncă. La Câmpia Turzii au rămas în jur de 300 de angajați, de la o singură secție.

În martie, grupul rus Mechel a decis să vândă companiei Invest Nikarom combinatele metalurgice din România pentru suma simbolică de 230 de lei, în jur de 50 de euro.

Foștii angajați de la Câmpia Turzii protestează de la sfârșitul lunii februarie pentru că nu și-au primit salariile compensatorii.

Consiliul Județean Cluj a precizat că statul trebuie să deconteze Mechel Câmpia Turzii TVA în valoare de 93,9 milioane de lei, combinatul având datorii de 86,1 milioane de lei. Diferența ar urma să fie folosită pentru plata salariilor. Combinatul este în procedură de insolvență, administratorii judiciari fiind cei care decid unde se duc banii.

Ductil Steel Buzău și Ductil Steel Oțelu Roșu

Combinatul Ductil Steel Buzău, punctul său de lucru de la Oțelu Roșu și Laminorul Brăila au intrat în insolvență după ce au fost preluate de compania Invest Nikarom.

„Oțelul Roșu rămâne în conservare pentru că produsele sale nu au cerere pe piață. Vor fi concediați 400 de angajați, rămân 30. La uzina din Buzău lucrează 500 de oameni, nu dăm pe nimeni afară. La Brăila sunt angajate 400 de persoane, deocamdată nu am luat o decizie”, au precizat reprezentanții companiei cu privire la soarta angajaților celor trei combinate preluate de la Mechel.

Evoluția financiară a combinatului de la Buzău în perioada 1999-2011

Sursă: Ministerul Finanțelor Publice (MFP)

În 2007, Mechel a depus la Consiliul Concurenței o notificare privind preluarea Ductil Steel. La acea dată, compania era controlată la acea dată de societatea cipriotă Lakewind Limited.

Ductil Steel era deținut, înainte de preluarea de către Mechel, de Air Liquide Welding, prin intermediul Fro SRL Italia, cu 71,35% din capital

Ductil Steel Buzău a fost înființată în 1963, sub denumirea „Întreprindere de Sârmã si Produse din Sârmã”. În 1991 a fost demarat procesul de privatizare. Pachetul majoritar de acțiuni al combinatului a fost preluat, în 1999, de compania italiană Fro. În același an, întreprinderea de sârmă care devenise Ductil SA s-a divizat în două companii, Ductil care producea consumabile de sudură și Ductil Steel Buzău care avea ca obiect pricipal de activitate producerea și comercializarea sârmelor, a produselor din sârmă și a pulberilor de fier.

În 2004, „în ideea creșterii integrării tehnologice”, compania a decis să deschidă punctul de lucru de la Oțelu Roșu, unde se producea materia primă necesară combinatului, se arată pe pagina oficială Ductil Steel Buzău. Investiția a fost de circa 3 milioane de euro. La Oțelu Roșu se produceau țagle, semifabricate din oțel din care se laminează bare și sârme.

Laminorul Brăila a intrat în insolvență la sfârșitul lunii martie. Ministerul Economiei, Varujan Vosganian a anunțat recent că societatea ar urma să fie comasată cu Ductil Steel Buzău.

Evoluția financiară a combinatului de la Brăila în perioada 1999-2011

Sursă: Ministerul Finanțelor Publice (MFP)

Știrile economice de ultimă oră, de acum și pe Facebook, pe pagina Gândul Financiar